Fara directie

     

      Nu ma intreba cine am fost, si nici cine sunt. Intreaba-ma cine vreau sa fiu, indiferent cat de putine lucruri ti-ar spune asta despre mine. Nu iti va placea ce auzi, caci, spre deosebire de tine, eu admit ca sunt dificila, si nu ma sfiesc sa o si arat. Dincolo de orice cuvant aparent de neinteles, eu stiu ce spun, iar daca nu, stiu ce gandesc. Lasa-ma sa-mi folosesc masca, sa zambesc si sa spun ca nu-mi pasa, pentru ca, intr-adevar, am invatat si sa nu-mi pese. Razi de inocenta mea, si transforma-ma in tot ce-i mai rau, dar mai intai, asculta! 

       Cunosc viata! Nu-mi cere definitii, sau un sir larg de idei, caci daca macar tu le-ai sti, nu ai mai fi aici...Stiu ca viata este cea mai frumoasa lupta, sau cel putin, stiu ca asa ar trebui sa fie, stiu ca imi pot controla o mare parte din viata, dar, spre deosebire de tine, copilul din mine inca stie ca nu poate avea control absolut. Am invatat si ca uneori mai greu decat sa te lupti sa traiesti, este sa te lupti sa vrei sa traiesti. Si mai stiu ca, "sa iubesti", nu tine de mine, sau de tine; de aici, sau de acolo; de atunci, sau de acum. Iubirea este mereu punctuala, doar ceasul nostru este in permanenta stricat.
     Ma rog si visez! Un vis este si fericirea, dar as lupta, poate cu orice lege sa inving realul si sa o aduc in viata mea. Traiesc prin intuitie, viziune si abstract.Iubesc prin arta! Caci puteam invata orice, mai putin sa imblanzesc iubirea! Este iluzia destinului meu, nu cunosc, si nu sunt cunoscuta. Pot lua orice forma a inchipuirii tale, ma poti sculpta in zeci de figurine; deci pot trai si in figurina unui monstru, promit, ca nu ma va mustra constiinta! Dar, tot sculptand, ma vei pierde, si poate, sfaramaturile aruncate au fost ineditul, pe care tu l-ai spulberat incercand sa-ti satisfaci ratiunea. 
       Imi imparti gandurile, inima, sufletul. Esti doar o energie, o unda alba a sufletului meu; esti gandul meu la salvare!  Si-mi pictez sufletul, inima, si gandul; eliberarea , isi revendica dreptul, printre tuse nestudiate, si culori alese doar cu spiritul, fara tehnica, fara cultura, doar intuitie! Esti arta!

Iertare

       

     A venit intr-o dimineata si mi-a aratat daca si cum se va schimba viata mea, daca voi ramane acolo.Cuprinsa de somn si nepasare, am ridicat  capul de pe perna, sa-mi confirm atentia printr-un gest.Mi-a marturisit ca va ramane langa mine, si m-a condus, incetul cu incetul, spre iertare.Mi-am confirmat iertarea pentru a mia oara, dar, fara sa stiu ca astfel, ma iertam pe mine...M-a inselat de atatea ori, si totusi, cum as fi putut sa-mi calc pe inima, sa-mi reneg fericirea, fara sa-i vad, poate pentru ultima data, bratele intinse?Trezita din realitatea mea, in visarea diminetii, speranta si increderea m-au cuprins din nou, si-am continuat sa mergem de mana si in acea zi.

     M-a mangaiat, m-a sprijinit, am zambit si am suferit impreuna.Nu ne intelegeam intru totul.Obisnuiam sa ne plimbam impreuna peste tot, pe plaja, pe carari de munte, prin paduri, sau prin lanuri de grau, iar cand mi se facea foame, sete, sau frica, imi zambea, imi arata cateva drumuri, si imi spunea sa aleg unul.Desi vedeam doar un drum, stiam ca de fiecare data imi arata cel putin doua, si alegeam, nevazutul.

     Nu stiam daca vom ramane impreuna, sau vom separa in doua acelasi drum, ii cunosteam obiceiul de a se ascunde in umbra, asteptandu-mi chemarea, stiam ca ar fi stat langa mine pana la sfarsit, daca as fi fost de acord, dar stiam si ca va continua, totusi, sa ma raneasca din cand in cand...Avea radacinile adanc patrunse in sufletul meu, nu era ploaie, nici vant, nici soare, nici vara; mergand de mana, stiam ca nu este langa mine, ci parte din mine.Si am mai zambit impreuna o zi.Si inca una...

       Este aici, oriunde, si chiar daca ne-am certat din nou, stiu ca-si asteapta chemarea, si ca va veni negresit.Impartim o viata, o punte, sau un infinit...Si nu este o persoana, este doar Credinta.