In ce ne transformam? Din oameni cu daruri, in masini cu utilitati! Bucuria a ceea ce suntem dispare, raman doar imagini incerte, controverse, analize si supozitii asupra vietii "perfecte" duse de catre niste "privilegiati" ai societatii. Incerc mereu sa-mi pastrez optimismul transformand in minte mediocritatea notorie a acestei lumi in imagini zambitoare, privind un gard, o masina simpla, o masa, o banca, o casa, si gandindu-ma ca aceste lucruri (pentru noi banale) au adus candva fericirea in sufletele celor care le-au creat, si zambete pe chipurile celor care le-au folosit pentru prima data. Primii creatori ai telefoanelor, ai mijloacelor de transport, ai oricaror obiecte sau inventii, au facut totul din dragoste pentru oameni, pentru natura, pentru acest "tot".
Primii utilizatori le-au folosit cu bucurie si recunostinta. Astazi lasam in spate bucuria si dragostea de a creste si de a face ceea ce suntem conceputi sa facem, in favoarea banilor si pozitiilor sociale. Astazi masina este un reper social; telefonul, un factor de imagine, iar noi...care noi?! Astazi vindem daruri divine si abilitati native pentru bani. Dorinta de a ne aduce contributia in construirea unei lumi frumoase, s-a transformat intr-un razboi de imagine si artificiu. Zambetul sincer de dupa creatie, s-a transformat intr-un rajet lacom de bani si pozitie de varf, ca mai apoi sa preia forma finala a unei expresii fixe, o expresie constienta, dar plictisita de putere. Si merge treaba, un an, doi, zece...merge pentru ca generatii intregi au construit pentru noi. Numai ca noi am incetat sa construim, noi doar vindem, si cumparam. Sa nu uitam ca noi cumparam lucruri nepretuite, iar asta nu o sa tina la nesfarsit. Valoarea noastra sta in simplitate, in spirit, in iubirea pentru tot ce ne inconjoara, si sta in puterea noastra sa o sporim, sau sa o epuizam complet.
Eu nu am nici un drept sa spun "treziti-va", eu doar imi doresc sa NE trezim.
