De cate ori?

       

    M-am trezit.E dimineata!A cata, oare?De cate ori m-am gandit sa numar diminetile, sau sentimentele cu care m-am trezit?Niciodata.Si puteam sa nu ma trezesc, dar mi-am dorit, si totusi, cand s-a intamplat, nu am dat atentie.M-am intrebat : "Nu este si asta o fericire?", dar nerecunostinta din mine mi-a spus ca e dreptul meu.Sa fie, oare?Ca m-am trezit si-am zambit, sau m-am trezit si am plans, asta stiu, de cate ori insa...n-am numarat.Am primit fericirea de a ma trezi, fara a multumi, fara a privi, macar, cu atentie.Dar astazi, mi-am pus intrebarea : oare este primul moment fericit pe care il primesc fara ca macar sa-l observ, sau sa-l traiesc din plin?Peste cate momente fericite am trecut, oare, noi toti, fara ca macar sa ne constientizam norocul?Si cu toate astea, am realizat fiecare moment nefericit, l-am cantarit si ne-am cerut in conformitate cu el dreptul la fericire, pe care, poate, am trait-o inainte, ca pe o umbra care ne-a insotit in fiecare zi cu soare, dar pe care de prea putine ori am observat-o.
      Voi numara, oare, de acum inainte, diminetile?Putin probabil!Sper doar sa-mi amintesc sa cantaresc si momentele fericite, sa le realizez si sa fiu recunoscatoare pentru ele.In fiecare dimineata avem cate un biletel pe perna.Viata ne sfatuieste in fiecare zi, si poate, intr-o zi, vom avea suficiente biletele citite, incat sa recunoastem fericirea atunci cand o traim.E greu de cunoscut, greu de definit, dar atat de "parte din noi"!