Tresarind de atatea ori la gandul unei libertati furate,al unui vis implinit.Dincolo de cuvinte zambesc,intotdeauna capul sus si privirea inainte,este ceea ce trebuie sa ma reprezinte.In mod repetat se intampla sa uit esentialul.Viata merita traita,dincolo de cuvintele grele si faptele unor persoane care te ataca,in mod discern,sau nu.Privesc portile descuiate din fata mea,si totusi nu ma pot decide,continui sa caut cheia celorlalte,care poate m-ar conduce catre un cosmar,insa,uit de garantii si savurez necunoscutul.
Prefer sa caut iesirea unui labirint decat sa savurez ceea ce am deja.Rareori am apreciat ce mi s-a dat "de-a gata".Intotdeauna am cautat sa intru in cele mai grele lupte,continuand sa cred totusi,ca aleg calea mai usoara.
Simteam ca voi plange,dar nu ma opream,niciodata.Ma indemnam pe mine insumi cu fiecare pas gresit sa continui,prin scuza ca nu pot stii ce se afla de cealalta parte a "portii".Porti inchise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu