Ati vazut vreodata intelepciunea printr-o simpla pictura,printr-un simplu tablou?Ati ascultat vreodata grijile vremurilor de acum sau de demult,doar prin niste simple cantari?Ati auzit vreodata suspinele unei viori?.V-ati imaginat vreodata o existenta total schimbata?Fara sentimente sau fara lucrurile frumoase ce iti fagaduiesc parca prin dulcele lor cuvant negrait un viitor mai bun?Ati ascultat vreodata povestea lor?Nu?Pacat.Pentru ca ele va vorbesc despre povestea voastra,a nasterii si a evolutiei voastre,dragostea pura si sufletul neintinat ce putea exista in unii oameni acum foarte mult timp.Cat a trecut de atunci?O infinitate de momente,o infinitate de ganduri.
Poate citind asta credeti ca nu va poate influenta viata in niciun fel faptul ca nu stiti sa apreciati,dar,acest lucru se afla in deplina egalitate cu credinta in Dumnezeu,cu credinta in Dumnezeii fiecarei religii,pentru ca,indiferent ca fiecare religie are principii diferite in conceptul de “Dumnezeu”,toti oamenii suntem de acord ca Dumnezeu este unul,indiferent ca ii spunem Alah sau sub alte denumiri,o singura divinitate conduce Universul.Si ideea este ca tocmai de aceasta divinitate depindem,fiecare in parte,si viata noastra este influentata de apropierea sau de departarea de ceea ce mult numesc un mit,Dumnezeu.Asa este si cu arta,pentru ca este ca primul calauzitor in viata unui om,ca o mama,sau ca prima invatatoare,influenteaza in mod negresit toate actiunile sau principiile noastre.Pentru ca ne invata sa ne protejam intai pe noi,si apoi mediul in care traim,pentru ca ne pune in perfecta ordine si toleranta cu natura,cu noi insine.Nu vom putea niciodata sa ne acceptam pe noi insine daca nu acceptam mediul din care provenim,si destinatie spre care ne indreptam,fiecare dupa soarta sa.Nu ne putem renega soarta,provenienta sau trecutul.Nu ne poate fi rusine cu originea noastra.Niciodata nu vom putea face un pas inainte privind cu regret inapoi.Dar cum ramane cu greselile?Cu faptele nesocotite?Trebuie sa invatam sa ne respectam pe noi insine si pe altii.
Cat de mult depinde viitorul meu de ceilalti oamnei,si mai ales ca intotdeauna am nevoie de orice tip de om langa mine,indiferent ca este bogat sau sarac,niciodata nu vei stii cum te poate ajuta un om.Niciodata nu stii care va fi omul care iti va intinde mana ridicandu-te dintr-o prapastie,la modurile propriu si figurat.Cu toate acestea de cele mai multe ori oamenii nu pun in balanta faptele fiecarui om inainte de a-l judeca pentru o greseala minora,cu toate acestea niciodata nu avem o varsta destul de inaintata incat sa putem spune ca am invatat totul,ca putem cunoaste greselile,defectele,comportamentul,si faptele noastre.Niciodata nu putem spune ca stim exact cum sa ne purtam cu orice tip de om.
Care este totusi adevarul despre existenta noastra?Care este totusi realitatea si care este fictiunea?Este cu adevarat posibil ca lucrurile bune pe deplin sa nu existe?
Niciodata nu vom stii cum sa ne purtam nici cu noi insine,ca sa nu ne ranim.Niciodata nu vom avea nici macar cheia secretelor inimilor noastre,sa nu ne asteptam sa le avem pe ale altora.Nu putem schimba alte destine reusind sa il mentinem pe al nostru in aceasi dimensiune,in aceeasi varianta.Asta este ceea ce omul nu intelege,caci el nu poate schimba cu totul nici macar propria persoana,propria identitate.
Sunt multe lucruri fara sens,pe care le scriu totusi pe acest blog,fara conditia de a le citi cineva,dar aceste lucruri au sens pentru mine,conteaza pentru mine,ma ajuta foarte mult sa le scriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu