OGLINDA

  Ma gandeam uneori la sufletele care nu au parte de lumina,de bunatate,si ma intrebam cum pot trai doar cu aspectul,doar cu oglinda in fata.Prin conceptul de OGLINDA poti defini expresia “a omite adevarul”,deoarece oglinda nu arata totul,arata doar exteriorul,zdrobind increderea pe care un om o are in el si in propriile forte,sau din contra,ele pot face un om atat de vanitos,de narcisist si de cinic.Insa o oglinda are si partile ei bune.
  Pur si simplu vreau sa vorbesc despre oameni buni si oameni rai,despre suflete.Pentru ca sufletul este ceva fundamental pentru fiecare dintre noi,de la cei mai buni oameni pana la cei mai rai.E inevitabil sa privesti cum se intampla un lucru si sa nu judeci,cel putin pe moment.
  Mai dureros este faptul ca nu exista respectul,faptul ca oamenii nu inteleg ca respectul este ceva fundamental,mai presus de iubire de foarte multe ori.Imaginati-va un cuplu in care exista iubire dar in care nu exista respect.Iubirea se distruge.Un om cand moare,respectul este tot ce lasa in urma.Iubirea se diminueaza de-a lungul anilor,odata cu resemnarea,insa respectul va exista mereu cu aceeasi intensitate.

  Din pacate multi nu stiu asta.Sentimentele si gandurile pe care le avem uneori despre noi pot fi ciudate.Asta este o lectie de viata pentru cei ce spun de cele mai multe ori:”Eu nu voi gandi niciodata asa”.Se pare ca viata este ca un regizor de teatru mofturos,care te pune sa incerci fiecare rol,pana vei nimeni rolul care ti se potriveste.Numai dupa ce se va termina spectacolul(viata) vei stii intr-adevar daca ti-ai jucat rolul asa cum trebuia.


     Si niciodata nu vei putea sa ma intelegi cu adevarat…pentru ca nu esti eu!E bine ca intr-o dimineata deschizi fereastra si vezi tot:lumina soarelui,valurile marii,dar si natura moarta,vezi realitatea nu doar partea fictiva.Atunci intelegi viata.Ii privesti chipul,zambesti si iti descoperi sansa de a te naste din nou,de a reinvia.Rama de pe noptiera sprijina o fotografie veche,de timp acoperita,tot odata reprezentand scrisoarea secretului,a soaptelor. Si astfel,revazand oglinda trecutului iti recitesti povestea,viata,si de asemenea iti hranesti sufletul. Mi-am inchis identitatea intr-o carte de telefoane,inchisa cu cheia maturitatii.Am inceput totusi sa scriu.Pentru mine.Pentru VIATA.